sâmbătă, 21 decembrie 2013

Oficial ne merge bine pentru că... avem „soluții”

Într-una dintre ultimele postări, de acum jumătate de an, ziceam că mi-ar plăcea dacă în buletinele de vot ar fi prezentă opțiunea împotriva tuturor”. Spre surprinderea mea, acum o lună în Federația Rusă același lucru l-a exprimat și Valentina Matvienko care pe semne că ar aspira la postul de premier. Și mai interesant mi s-a părut faptul că aceeași opțiune electorală a speaker-ului, puțin mai târziu, a agreat-o Dmitri Medvedev. Cum n-ai da cum n-ai lua votul împotriva tuturor” se înscrie perfect în programul politic al actualei conduceri.

Liderii de la Kremlin și-au câștigat reputația și mandatele pe parcursul ultimului deceniu în principal datorită racordării programelor electorale la cele de de activități politice și îndeplinirea lor punctuală. Nu în zadar Vladimir Putin rămâne conform sondajelor în topul preferințelor majorității rușilor iar acum a devenit și cel mai influent om conform publicației Forbes.

În Republica Moldova continuă tradiția după care programele electorale nu-și găsesc finalitate practică. Declarațiile din perioada alegerilor și manifestul politic al partidelor sunt departe realitate și de realizare. Singurul punct forte al actualei guvernări este obiectivul Alianței pentru Integrare Europeană de asociere cu UE. După mai multe amânări și îndelungi așteptări s-a consumat și ziua în care s-a semnat acordul mult trâmbițat.

Problema este însă alta, partidele și implicit politicienii aflați la guvernare și-au pierdut în această perioadă în mod radical credibilitatea. Când PCRM-ul și-a șubrezit influența în societate, prin măsurile nepopulare care, cum era de așteptat, nu se regăseau în programul electoral, din acesta au debarcat rând pe rând mai mulți membri importanți de la Marian Lupu la Sergiu Sârbu. Alții s-au debarasat de balastul incompetenței turmei partiinice și nu s-au mai afiliat, până ce, vreunui pol politic iar cei mai idealiști dintre tinerii anilor ’90 cu studii la vest de Prut și cu mult mai puțini din Occident s-au întors în țară împlinind rândurile Partidului Liberal sau al celui Liberal Democrat.

Între timp, modificându-se formatul politic nu s-au schimbat însă metodele și implementarea activităților expuse în noile programe electorale – ceea ce s-a simțit chiar și acolo în țară unde lumea nu este într-atât de politizată. Ca rezultat, unii dintre exponenții politici ar putea să-și reorienteze atenția de pe acum spre o altă conjunctură de interese soft power.

~~~
De la depunerea mandatului de deputat al vicepreședintelui Partidului Democrat Vlad Plahotniuc a devenit clar că mult trâmbițata reformă a acestei formațiuni nu și-a adus roadele scontate. Domnia sa, după ce a dispărut din Parlamentul R. Moldova, se pare că a incetat să-și mai asocieze imaginea cu PDM-ul dispărând în general de pe scena publică. Aceasta nu înseamnă însă că ambițiile sale politice s-au redus. În toamna anului 2014 urmează alegerile care reprezintă o miză mult prea importantă decât solidaritatea de partid.

Recent și Ion Sturza, de pe tribuna unui noi formațiuni alcătuite din exmembrii alteia vechi, și-a declarat ambițiile politice. Nici nu mai încăpea îndoială că mai devreme sau mai târziu aceasta trebuia să se întâmple. După vreo câțiva ani de intervenții în presă cu comentarii pe marginea situației din țară fostul premier părea într-un fel obligat să-și anunțe intențiile personale în perspectiva viitoarelor alegeri.

Nu și-a ascuns aspirațiile politice nici Alexandru Tănase chiar dacă a preluat postul de șef al Curții Constituționale unde judecătorii prin definiție ar fi trebuit să fie departe de intrigile de palat. Unii analiști de pe la noi i-au pus în cârcă și decizia curții privind limba de stat ca fiind motivată politic. Cum n-ar fi Alexandru Tănase nu a încetat să-și lustruiască imaginea prin tabloidele naționale. Este greu de crezut că el se va reține de a lua parte la jocurile de culise în preajma și în timpul campaniei electorale.

De asemenea, în plină pregătire pentru alegeri este și Nicolae Chirtoacă, exambasadorul R. Moldova în SUA, care în acest scop și-a înregistrat cu ceva timp în urmă propriul partid – Forța Poporului”. Nu cred că remarcabilul analist politic își face iluzii că ar reuși să intre în Parlament de sine stătător doar cu ajutorul formațiunii sale. Cu mult mai real păre că domnia sa mizează pe o nouă colaliție preelectorală în care Forța Poporului” să-i dea o greutate mai mare în rândul liderilor noii conjuncturi de interese.

Desigur că în afara acestor nume sonore selectate în exemplificarea de mai sus se vor implica în jocul de-a politica” și alți actori mai mult sau mai puțin cunoscuți (cum ar fi Mihai Godea, Vadim Mișin, Oazu Nantoi, Victor Stepaniuc, Valeriu Ostalep, etc). Pentru a reuși însă în intenția de a prelua frâiele puterii ei vor avea nevoie ca prin venele acestor structuri să circule un sânge nou – al liderilor de o altă formație, care au fost departe de bolile care au degradat adiminstrația moldovenească timp de două decenii. Altfel ei vor risca aceeaşi soartă ca și a coalițiilor anterioare.

~~~
Alianței politice între PLDM-ul lui Vlad Filat, PDM-ul lui Dumitru Diacov și PL-ul lui Mihai Ghimpu (sau mai nou exPL) nu i-a reușit să scoată din joc PCRM-ul lui Vladimir Voronin și în actuala componență nominală nici nu i-ar mai reuși s-o facă. Doar o nouă formulă conjuncturală bazată, printre altele, pe o concepție ideologică, pragmatică va putea convinge electoratul decepționat să schimbe substanțial balanța de forțe în Legislativ fără prea multe riscuri în plus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu