miercuri, 4 decembrie 2013

În UE fără România sau ajutați-ne că ne-am cam săturat de voi

Recentele declarații ale unor lideri politici din R. Moldova după summitul din Vilnius mi s-au părut puțin deplasate ca să nu zic mai mult. Care n-ar fi situația politică internă cu toate neînțelegerile și scandalurile România a fost unicul stat aliat al Chișinăului, la nivel practic, din Uniunea Europeana.

Euforia artificială din jurul semnării acordului de asociere cel mai probabil se va răsfrânge negativ în viitor pentru partidele ce-au promovat-o în massmedia. Moscova nu v-a sta într-o parte de procesele politice din R. Moldova. Partidul comuniștilor fiind compromis se va crea premisa închegării unei noi alianțe în contraponderea unei asocieri politice discreditate de incapacitatea de a duce până la capăt reformele democratice anunțate: transparență decizională, combaterea corupției, creșterea veniturilor cetățenilor, etc

Anul viitor nu se anunță a fi unul ușor pentru moldoveni nici sub aspect politic, nici sub cel economic și cu atât mai puțin sub cel social (cultural, religios, etc). A puncta în relațiile dintre stânga și drepta Prutului bazându-te doar pe diferența semantică a două sinonime (român și moldovean) pe care ideologii bolșevici și mai apoi comuniști le-au transformat în antonime (la fel ca și în privința istoriei acestui neam) este dovada lipsei unei viziuni strategice de lungă durată.

Marea majoritate a tinerilor absolvenți ai instituțiilor de învățământ românești și a promoțiilor anilor 2000 au fost crescuți și educați în grafia latină și istoria românilor. În viitorul cel mai apropiat unii dintre ei vor constitui baza administrației publice locale și centrale. Sunt  convins că aceștia nu vor fi adepții teoriei moldovenismului bolșevic și al statalismului separat de identitatea românească.

Domnii din conducerea actuală ar trebui să se îngrijească de faptul să nu aducă un deserviciu și mai mare generațiilor viitoare prin acțiunile și declarațiile lor necugetate.

~~~
După mine, prioritatea relațiilor cu Bucureștiul, pe termen lung, este mai mare decât cea cu statele UE. A simți românește pentru un moldovean la Timișoara e cu mult mai ușor decât a-ți păstra identitatea națională în Marseille sau Dublin. Intrând pe aceeași ușă în familia europeană să nu constatăm că mai apoi că drumul spre Brussel trece de fapt prin Moscova.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu