Cât timp viaţa politică în Republica Moldova este în derivă, cetățenii sunt nevoiți să-și suporte ”aleșii” până la noile alegeri când vor fi nevoiți să-și exprime din nou opțiunea pentru schimbare dintre vechi și mai puțin nou. Lumea e suprasaturată de promisiuni și etalări de imagine în lipsa unui fond concret de acțiuni anterioare din care motiv nu mai onorează sectiile de vot. Absenteismul alegătorilor este sub acest aspect justificată. Nimeni nu mai vrea să aleagă aceiași impostori în aceleași funcții la care au mai fost și să se lase furați așa cum au mai fost anterior.
Prețurile continuă să crească, salariile mizere nu ajung nici pentru a plăti întreținerea, iar corupția, birocrația și incultura devin o normă pentru fiecare instituție a statului. În acest context mă întreb și eu: Care a fost rostul revoltei tinerilor din 7 aprilie 2009? cine a avut de câștigat de pe urma acesteia? Și ce ne mai rezervă viitorul în aceste circumstanțe?
Indiferent ce ar spune reprezentanții actualei guvernări, că o ducem mai bine, că o s-o ducem și mai bine, că anume acum putem face ceva, țăranilor li s-a făcut, la drept cuvânt, lehamite de tot ce însemană politică în Moldova. Aceasta o remarcă din ce în ce mai mulți tineri care se îndeletnicesc cu scrisul pe internet și din păcate le scapă ”analiștilor” politici, ”experților” în tot felul de materii administrative și onorabililor noștri lideri politici. E o situație deplorabilă dar din păcate aceasta nu împiedică pe vedetele noastre media să continue vorbăria despre reforme și viitorul luminos înspre care ne vom îndrepta dacă-i urmăm acestora. De fapt, despre termeni reali și despre responsabilități nici gând, iar despre retrageri din funcții sau demisii onorabile și mai puțin.
Despre toate cele spuse mai sus este responsabilă doar una – cultura politică. Aceasta la rândul său ține de educația personală, etica profesională și de capacitățile fiecăruia. Din nou, toate aceste calități din păcate lipsesc la vedetele scenei politice autohtone și de le-ar păsa cuiva despre principii și valori... Nici măcar nu-și amintesc despre acestea și nu vrbesc doar despre guvernanții noștri ci în general despre reprezentanții mass media care ar trebui să promoveze calitățile pozitive și nu să propage degradarea, orgoliul de prost gust și știrile de bulevard.
Se spune că nivelul de inteligență al oamenilor unei localtăți este direct proporțională cu numărul librarilor ambulanți din această așezare umană. Eu aș reduce această regulă la minimum: nivelul de cultură politică într-o țară depinde de numărul cărților citite de liderii politici. Aici însă, cât nu ar fi de paradoxal, problema se complică la maxim: în Republica Moldova nu numai că nu găsim vreun politician care ar avea plăcerea să citească ci doar să se exprime coerent ar fi o misiune imposibilă.
Majoritatea liderilor noștri au probleme "mult mai importante" de rezolvat decât să rezerve 30 min pentru a citi ceva. De aici pornesc toate diferendele și neînțelegerile – din lipsa unei culturi a comunicării – fiecare vorbește ”pre limba sa” și se rătăcesc chiar şi dacă ar avea gând bun pentru țară.
Vorbeam de librari și am uitat ce era poate mult mai important - despre librării care practic lipsesc din Chișinău. La rând cu acestea dispar și literații, adevărații literați și nu ziariștii și jurnaliștii de două parale care se tot dau cu parerea în dreapta și în stînga. Și dacă dispar oamenii într-adevăr culți dispare și baza unei argumentări solide a istoriei românilor în această țară. La rândul său dispare și viitorul pentru tinerii care doresc să-și continue traiul în țară pentru că fără o cultură adecvată, fără o educație pentru copii viitorul moldovenilor este compromis – doar cu proletcultiști, economiști analfabeți și manageri de duzină nu construiești un viitor luminos.
Îmi pare sincer foarte rău că viziunile politicienilor moldoveni din majoritatea partidelor nu coincid cu cea a populației. Problemele cotidiene ale oamenilor de rând sunt foarte departe de fotoliile vedetelor noastre politice care nu știu cum e să meargă la cumpărături prin piață, cum este să circule cu troleibusul prin oraș, cum e să dai ultimii bani pe întreținere și să mai împrumuți pentru mâncare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu