Ads 468x60px

sâmbătă, 22 mai 2010

"Dom' părinte, cât mă costă iertarea păcatelor?"

Întrebarea aceasta caracterizează cel mai bine relaţia de acum, fără să generalizez, între credincoişi şi cler. Excepţii există, dar ele sunt neînsemnate în raport cu întreaga activitate instituţională. Din cauză că în societatea noastră nu s-a format o legătură strânsă între preot şi oamenii din aria parohială peste care a fost repartizat, au apărut aşa numitele tarife pentru prestarea serviciilor religioase. Cu uşurinţă se poate afla cât costă un botez, o cununie sau o înmormântare. Bineînţeles, preţul se poate negocia oricând, însă există cazuri deplorabile şi inexorabile de o ipocrizie ieşită din comun.

Mai ales în oraş mulţi dintre preoţi nu ştiu care dintre credincioşi o duc mai greu, dacă au un loc de muncă, care le sunt caracterele, preferinţele sau cu ce ar putea ajuta mai bine Biserica. Cu toţii au aceleaşi tarife în bani pentru a putea rămâne şi în continuare ortodocşi. Comunitatea eclesială ortodoxă nu mai este aşa ca în secolul XIX. Utopia comunismului sovietic şi a ateismului totalitar au influenţat destul de tare asupra conştiinţei religioase umane, iar liberalismul actual nu prea contribuie la redresarea situaţiei în schimb avem o mai mare libertate de acţiune şi de exprimare de care din păcate administraţia clericală nu se foloseşte. În schimb, aceştia profită din plin de posibilităţile care le sunt oferite de rangul pe care-l ocupă în ierarhia eclesială.